Sa vedeti ce-am patit azi. De dimineata am chiulit oleaca ca sa imi iau alte numere de inmatriculare. Ca m-am mutat si aici nu e ca la noi, te plimbi cu numere de Maramu in Bucuresti de la adolescenta pana la adanci batraneti, nu. Te-ai mutat? in 2 saptamani tre' sa iti iei numere de inmatriculare cu locul unde te-ai mutat. Asa. Ma fatzai eu vreo juma de ora prin casa ca imi trebuia hartia de la primarie in care povesteam oficial ca sunt locuitor platitor de taxe in alt land.
Bai frate, am cautat in toata casa, si in sacul cu rufe murdare, am coborat la masina, am luat la rand sacosile, cosul de gunoi, nimic.
Renunt, ma duc la primarie, iau alta tzidula. Ma fatai juma de ora in jurul Zulassungsstelle (adica unde inregistrezi masina and shit), pana la urma il gasesc (era prea mare cladirea, am crezut ca-i vreo fabrica, ceva), ma chinui vreo 5 minute si vreo 23,7 manevre sa parchez lateral (eram maestra absoluta la asa ceva, dar dupa 2 ani de necondus am constatat ca nu mai stiu unghiul de abordare a botului in manevra finala), in fine, parchez, intru.
Am crezut ca am nimerit la vreun chef de travestiti, sau vreo nunta de gay. Toate femeile cu animal print, urechi si codite de blana, imbracate in clowni sau mai stiu eu ce lighioane, unii barbati cu peruci, machiati - sa fim intelesi, era cladirea PRIMARIEI, iar astia erau angajatii primariei.
Fac o fata de, "ooooou....cheeeeiii...", si intreb. Da, ati nimerit bine.
Zic in capu' meu " o fi vreun chef, vreo sarbatoare de-a lor". Buooon. Bine, nu va imaginati ca am rezolvat, nuoooo! Imi mai trebuia nush ce hartie, care era in alta parte decat m-as fi asteptat eu sa fie (si anume in dosarul cu actele masinii). In fine, ma las pagubasa, plec la spital.
Ba frate, intru pe usa, deja vu: animal print, urechiuse, clowni, Nessie, Yeti, Bigfoot, lighioane nenumite. Surorile si doctoritele, nu pacientii.
Intreb. Pai e carnaval. Eu, naiva: de ce? Toata lumea se uita socata ca la un semn, cu o privire tampa: cum adica de ce? Pai de ce faceti carnaval? Nu intelegeam. Si nici ele. Pana la urma am dedus eu din incercarile lor de explicatii ca la ei Carnaval nu inseamna ce inseamna la noi, ci e denumirea proprie a acestei unice zile, si anume lasata Secului de Paste.
In Hessen nu se sarbatoreste, asa ca n-am stiut. Pardon!
Dar de unde titlul. M-am mutat ca finca cica ar trebui sa beneficiez de un ditamai aerodromul, ditamai fabrica de bere si cica si de o statiune balneara unde se imbuteliaza o foarte populara apa minerala naturala.
Dat interviu in Orasul Magic, in spitalul fitos si imens, cu proful spilcuit si elegant. Primit raspuns, da veniti, suntem bucurosi ca ati ales clinica noastra - galgaiala tipica. In fine, dau io demisia la acolo unde eram, dau apartamentul unde stateam in chirie, rezolv totul, si - bomba. Ma suna cu 5 zile inainte sa incep un nene - ca va asteptam in Orasul Fermecat incepand cu data.
Eu casc ochii mari: cum adica? pai eu am dat interviu in orasul Magic.
Da, dar sa vedeti, ca nu e chiar asa. In fine, aflu eu cu stupoare ca, din cauza de concedii medicale si demisii ale unor domni doftori momentan, fratele spitalului unde trebuia sa ajung din alt oras a cam ramas fara medici. Cam de tot. Si s-au gandit ei sa ma trimita acolo, fara sa imi zica absolut nimic. Sa fim intelesi, la interviu nu s-a pus nicio secunda problema de alt spital, nici nu s-a mentionat acest alt spital, toate intrebarile fiind tintite - si raspunse - numai si numai relativ la spitalul unde dadeam interviu.
Phua! Am simit ca-mi crapa coasta de drac in ochiul de vipera.
Dar ce m-am enervat! Mailuri, spume la gura. Pai bine mai frate, dau interviu pentru viza de China si ma trezesc cu viza de Lichtenstein? Si nici macar nu ziceti nimic? Asta ca sa intelegeti ca nemtii nu prea sunt nemti. Adica nu mi-as fi imaginat asa ceva, si n-as fi crezut daca mi-ar fi zis cineva. Dar mi s-a intamplat mie. MIE! Ca la orice absovent de medicina-orgoliul pana la cer. Cum adica sa stau eu aici? In satucul asta? (Nu e chiar deloc satuc, dar zic asa, simbolic). EU? Egoul meu - sfasiat si distrus, cu cuvantul "teapa" tiparit cu litere stacojii in mijlocul fruntii.
In fine, dupa ce m-am luat de toate departamentele, de la prof. dr. sef, la sef de personal, IT, receptie, secretara, femeie de serviciu, amenintari cu demisia si etc (din pacate cu contractul nu pot sa-i amenint ca de fapt e acelasi spital, deci nu am ce sa le fac), am smuls informatia cheie, si anume ca stau numai pana sa intoarce tanti X din concediu medical.
Acuma, faza misto e ca nu stiu daca mai vreau acolo. Aici - liniste si pace, am timp de pacientii mei, ambulator linistit, intru in sala, opereaza mult mai multe chestii ca acolo unde am fost, plus ca, fiind practic singura care face pregatire pentru trunchiul comun nu am cu cine ma bate pe operatii.
Voi ce ziceti? Sa stau? Mie a cam inceput sa-mi placa sa am timp si sa mananc ceva la pranz...
Bai frate, am cautat in toata casa, si in sacul cu rufe murdare, am coborat la masina, am luat la rand sacosile, cosul de gunoi, nimic.
Renunt, ma duc la primarie, iau alta tzidula. Ma fatai juma de ora in jurul Zulassungsstelle (adica unde inregistrezi masina and shit), pana la urma il gasesc (era prea mare cladirea, am crezut ca-i vreo fabrica, ceva), ma chinui vreo 5 minute si vreo 23,7 manevre sa parchez lateral (eram maestra absoluta la asa ceva, dar dupa 2 ani de necondus am constatat ca nu mai stiu unghiul de abordare a botului in manevra finala), in fine, parchez, intru.
Am crezut ca am nimerit la vreun chef de travestiti, sau vreo nunta de gay. Toate femeile cu animal print, urechi si codite de blana, imbracate in clowni sau mai stiu eu ce lighioane, unii barbati cu peruci, machiati - sa fim intelesi, era cladirea PRIMARIEI, iar astia erau angajatii primariei.
Fac o fata de, "ooooou....cheeeeiii...", si intreb. Da, ati nimerit bine.
Zic in capu' meu " o fi vreun chef, vreo sarbatoare de-a lor". Buooon. Bine, nu va imaginati ca am rezolvat, nuoooo! Imi mai trebuia nush ce hartie, care era in alta parte decat m-as fi asteptat eu sa fie (si anume in dosarul cu actele masinii). In fine, ma las pagubasa, plec la spital.
Ba frate, intru pe usa, deja vu: animal print, urechiuse, clowni, Nessie, Yeti, Bigfoot, lighioane nenumite. Surorile si doctoritele, nu pacientii.
Intreb. Pai e carnaval. Eu, naiva: de ce? Toata lumea se uita socata ca la un semn, cu o privire tampa: cum adica de ce? Pai de ce faceti carnaval? Nu intelegeam. Si nici ele. Pana la urma am dedus eu din incercarile lor de explicatii ca la ei Carnaval nu inseamna ce inseamna la noi, ci e denumirea proprie a acestei unice zile, si anume lasata Secului de Paste.
In Hessen nu se sarbatoreste, asa ca n-am stiut. Pardon!
Dar de unde titlul. M-am mutat ca finca cica ar trebui sa beneficiez de un ditamai aerodromul, ditamai fabrica de bere si cica si de o statiune balneara unde se imbuteliaza o foarte populara apa minerala naturala.
Dat interviu in Orasul Magic, in spitalul fitos si imens, cu proful spilcuit si elegant. Primit raspuns, da veniti, suntem bucurosi ca ati ales clinica noastra - galgaiala tipica. In fine, dau io demisia la acolo unde eram, dau apartamentul unde stateam in chirie, rezolv totul, si - bomba. Ma suna cu 5 zile inainte sa incep un nene - ca va asteptam in Orasul Fermecat incepand cu data.
Eu casc ochii mari: cum adica? pai eu am dat interviu in orasul Magic.
Da, dar sa vedeti, ca nu e chiar asa. In fine, aflu eu cu stupoare ca, din cauza de concedii medicale si demisii ale unor domni doftori momentan, fratele spitalului unde trebuia sa ajung din alt oras a cam ramas fara medici. Cam de tot. Si s-au gandit ei sa ma trimita acolo, fara sa imi zica absolut nimic. Sa fim intelesi, la interviu nu s-a pus nicio secunda problema de alt spital, nici nu s-a mentionat acest alt spital, toate intrebarile fiind tintite - si raspunse - numai si numai relativ la spitalul unde dadeam interviu.
Phua! Am simit ca-mi crapa coasta de drac in ochiul de vipera.
Dar ce m-am enervat! Mailuri, spume la gura. Pai bine mai frate, dau interviu pentru viza de China si ma trezesc cu viza de Lichtenstein? Si nici macar nu ziceti nimic? Asta ca sa intelegeti ca nemtii nu prea sunt nemti. Adica nu mi-as fi imaginat asa ceva, si n-as fi crezut daca mi-ar fi zis cineva. Dar mi s-a intamplat mie. MIE! Ca la orice absovent de medicina-orgoliul pana la cer. Cum adica sa stau eu aici? In satucul asta? (Nu e chiar deloc satuc, dar zic asa, simbolic). EU? Egoul meu - sfasiat si distrus, cu cuvantul "teapa" tiparit cu litere stacojii in mijlocul fruntii.
In fine, dupa ce m-am luat de toate departamentele, de la prof. dr. sef, la sef de personal, IT, receptie, secretara, femeie de serviciu, amenintari cu demisia si etc (din pacate cu contractul nu pot sa-i amenint ca de fapt e acelasi spital, deci nu am ce sa le fac), am smuls informatia cheie, si anume ca stau numai pana sa intoarce tanti X din concediu medical.
Acuma, faza misto e ca nu stiu daca mai vreau acolo. Aici - liniste si pace, am timp de pacientii mei, ambulator linistit, intru in sala, opereaza mult mai multe chestii ca acolo unde am fost, plus ca, fiind practic singura care face pregatire pentru trunchiul comun nu am cu cine ma bate pe operatii.
Voi ce ziceti? Sa stau? Mie a cam inceput sa-mi placa sa am timp si sa mananc ceva la pranz...
