Ati observat ca Forrest Gump in varianta romaneasca e reprezentat de un pui? Cam atat despre mandria nationala!
Bine, nu despre asta voiam sa va povestesc. Voiam sa va povestesc despre obiecte zburatoare.
Pai sa vedeti. Joi, exasperata de lentoarea cu care se desfasoara lucrurile in acest spital, ma duc cu o falca in cer si cu una in pamant la secretariat: nu e normal ca dupa o saptamana sa nu am, aia, aia ailalta si sa umblu cu telefonul lipit cu scoci (deoarece daca puneam capacul la baterii nu mai facea contact i-am scos de tot capacul si am lipit bateriile cu scoci). Secretara isi pune mainile in cap si incepe saraca sa dea telefoane, vizibil jenata. In 20 de minute incep sa curga telefoane de pe la diverse departamente ca veniti sa luati aia, aia si ailalata. Aha, deci se poate! Buooon!
Dupa vreo 2 ore apare si nenea de la tehnic, cu un telefon nou in dinti. "Numai dumneavoastra si seful aveti asa!". Aha. Nu m-a impresionat, chiar nu voiam decat un telefon care sa mearga fara sa mi se ancoreze din cauza de scoci de buzunarul halatului. In fine.
Desi locuiesc chiar in spital, reusesc sa intarzii in fiecare dimineata. Legea distantei de la birou (cel care locuieste cel mai aproape intarzie cel mai mult la sedinte).
Vineri de dimineata ma trezesc eroic cu 20 de minute mai devreme, ca, ce naiba! chiar nu sunt in stare sa ajung la timp? Plec, in drum spre lift, toaleta. Dau un ping la vezica, pachetul de date zice ca e aproape plina. Intru, dau sa scot halatu' sa nu-l murez, si aud un "blop!". Am simtit cum se inchid peretii toaletei peste mine, cum se prabuseste intregul univers, cum atomii sistemului reticulat ascendent plesnesc isterici in neuronii mei chinuiti de gandul instantaneu: TELEFONUL!
Da. M-am intors instantaneu, numai ca sa apuc sa vad ecranul impecabil scufundandu-se si luand apa, ca o sticla cu ravas fara dop. Arunc o gheara salvatoare, pescuiesc obiectul. Apa se scurge cristalin din el, in ceea ce mie mi s-a parut un suvoi demn de vremurile lui Noe. Ma intorc disperata in camera, incerc sa-l desfac, nu mergea din cauza agatatoarei aleia de plastic din spate, trag disperata, injur in cele mai poetice injuraturi pe care mi-a fost dat sa le rostesc, reusesc sa-l dezmembrez. Il scutur, bag foehnul, tot tacamul. Il iau in buzunar asa, bucatele, plec. Bineinteles ca am ajuns cand incepuse deja vizita. Ma scuz jenata, abia abtinandu-ma sa nu rad. Pana la urma ma busheste rasul, si, din cauza privirii descumpanite a sefului ma vad nevoita sa explic toata povestea. Pe ei nu i-a amuzat foarte tare, pot sa zic.
Nu prea au umor nemtii astia.
Dar, revenind la mandria nationala.
Citeam azi un articol despre cum invatamantul romanesc creaza tampiti. (link
aici). Foarte bun, si, desi m-a ingrijorat putin prezenta unor greseli flagrante de ortografie in articolul unui lector universitar, articolul e la obiect si pertinent.
Sunt de acord cu ce scrie domnul de acolo. Foarte de acord. Zice ca scopul invatamantului e sa-ti dea o baza, sa te invete sa gandesti si sa extrapolezi.
Ei bine, si eu gandesc la fel. Dar exista un echilibru foarte fin intre cantitatea prea mare de informatie si cantitatea prea mica.
De ce zic asta? Pentru ca ce m-a frapat cel mai tare aici, in Nemtia, in spitale, este ca marea majoritate a medicilor functioneaza pe baza de algoritmi. Daca are aia si aia e boala aia si ii dai medicamentul ala si ala (denumiri comerciale, ei rareori stiu ce contin). Daca are aia si aia faci cete si astepti sa-ti dea radiologul mura in gura diagnosticul.Apoi ii dai aia si aia. Daca ceva iese din pattern, s-a terminat, sunt complet dezorientati! Nu stiu sa gandeasca un diagnostic. Nu zic ca-s prosti, ca nu sunt. Nu au fost invatati altfel. Si sa va dau si niste exemple:
Nu sunt vreun geniu medical, din contra. Am facut facultatea acum muuuulti ani, si, cu toate ca "pe vremea mea" se invata un pic altfel, am uitat foarte multe. Experienta nu aveam deloc cand am venit aici. Ce sa mai, nu ma simt vreun medic.
Dar. Ma mandresc ca, atunci cand pun un diagnostic am niste motive pe care le cunosc, asa cum se intampla si cu prescrierea unui medicament. Stiu de ce il dau, din ce clasa e si ce zic ghidurile despre el. (In afara de antibiotice, recunosc ca nu o sa reusesc niciodata sa le stiu).
Pai hai sa va povestesc cateva intamplari.
Ma durea intr-o zi capul. Cer ketoprofen. O svestera se uita la mine si incepe sa rada. "Nu stiu ce e asta dar la noi nu mai exista. La noi s-a inventat Ibuprofenul". O las sa rada si ii explic ca Ketoprofenul e cu vreo 30 de ani mai tanar, si ca la noi in Romania s-a inventat si el. Nu prea i-a convenit.
Apoi vorbeam odata cu un internist la masa despre statine. Zic ceva din studiul Jupiter, foarte recent, in care rosuvastatina a facut si a dres. Se uita clipind des la mine "vrei sa zici atorvastatina, asta e cea mai noua". Mda. Rosuvastatina e cea mai noua statina (comercializata), dar si ea e lansata in 2004, i-a expirat si patentul. Aici inca se scrie fluvastatina, care are niste studii nu foarte flatante pentru clasa statinelor.
Sa va mai povestesc ca de perindopril abia daca au auzit? Ca inca mai gasesc pacienti (multi) cu captopril (care la noi nici nu cred ca mai exista). Ca Indapamidul e o rara avis? Ca dau torasemid si acetazolamid la greu? Ca nu exista detralex m-am mai plans, nu mai bat inca odata apa-n piua.
Si va mai zic una si va las in pace. Imi vine pacienta cu ulcer de gamba. Aici ulcerul de gamba e Ulcus Cruris, irelevant pentru ei daca e arterial sau venos.
Pacienta avea insuficienta venoasa. Scriu in foaie la diagnostic " Insuficienta venoasa clasa CEAP C6" . Pot sa va zic ca au ras o saptamana svesterele de mine ca nu am scris in foaie "ulcus cruris". Pana la urma una care avea intentii bune s-a apucat sa imi explice ca rana aia era ulcus cruris. Cum poti reactiona la asa ceva? Eu una sunt descumpanita de situatiile astea, mai ales ca nu mi s-a intamplat des, ci foarte des, sa vreau sa fac ceva descris in ghiduri, si sa mi se dea peste mana cu un "e gresit!". Si sa intreb inocenta "de ce?" si sa mi se spuna de catre medicul primar "pentru ca nu se face asa". La inceput am cerut explicatii logice, incercand sa explic ca actiunile mele au o logica clara. Va zic sincer, de ceva vreme am renuntat.
Dar sa incheiem intr-o nota optimista.
Nu stiu cum o sa fie la Bucuresti, dar avand in vedere ca la Under the Bridge a cantat tot stadionul (care are capacitate de 60.000 de scaune, si era plin si pe gazon), iar romanii nu pot fi mai constipati decat nemtii, banuiesc ca o sa fie absolut bestial. E o senzatie!
